Soare, senin, sus...sa fie Sudica

Chiar daca a trecut mai bine de o saptamana parca a fost ieri iar amintirile vor fi pentru totdeauna. Am asteptat mult aceasta zi, poate vreo 4-5 ani, mereu a fost sa nu fie creasta sudica din diverse motive insa ultima zi a lui octombrie a fost mai ingaduitoare si rabdarea noastra a fost rasplatita cu varf si indesat.

Plecam sambata dupa pranz cu destinatia Pestera. Micutul sat branean sta linistit parca asteptand venirea iernii si a turistilor. La intersectia drumului din Pestera cu cel spre Magura sarim in bocanci si pornim pe cruce rosie spre "La Table".

 Pornim intr-un ritm bun si pe parcurs il mai si marim, drumul forestier se termina si iesim in poieni. Aici este frig, intalnim si ceva zapada ramasa de la primele ninsori, punem fesul in cap si mergem mai departe. In 50 de minute de la plecare ajungem la izvorul din zona "La Table", umplem bidonul cu apa si pornim pe banda rosie spre refugiul Grind. Panta parca nu mai e asa de prietenoasa dar trece repede, undeva printre culmi se zaresc Bucegii si tragem tare sa iesim din padure sa mai prindem putin din apus. Nu am reusit. La refugiu lume multa, la capacitate maxima, insa voie buna. Nu dupa mult timp priciul ne cheama asa ca nu il refuzam.

 Buna dimineata! E o zi superba si se contureaza din ce in ce mai mult idea de a merge pe sudica. Strangem rucsacii repede, nu ca altadata, mancam ceva si ne si vedem pe poteca ce urca in creasta.

 Este cald, chiar foarte cald, avem doar 1,5 litri de apa, la limita, si nu fortam prea tare desi simt ca am putea.

 In mai putin de 2 ore suntem sus in mijlocul crestei Pietrei Craiului. Savuram o banana, o para si multe zari albastre.

 Creasta nordica

 si cea sudica

 Fagarasii

 Postavaru, Piatra Mare, Ciucas, Baiului si o parte din Culoarul Rucar-Bran

 Ne relaxam cateva minute si pornim spre Saua Funduri.

 Merg in fata cu gandurile mele asteptand in zonele mai delicate ariciu care trebuie supravegheat. Mai dau cate un sfat desi cica nu e sfat e morala si tot asa. E placut. Curiozitatea ma face sa dau nas in nas cu o capra neagra dar nu imi pare rau :)

 Marele Grohotis

 Apa e pe sfarsite, intram intre jnepeni si e si mai cald, dar nu ne facem probleme, mai e putin si ajungem si la apa.

 Inainte de a ajunge in Saua Funduri intalnim un grup mai in varsta care mergeau inspre La Om, singurii oameni intalniti in acea zi pe creasta. Trecem si de ultima saritoare si iesim in sa iar de aici joc de glezne tot la vale.

 Piatra Mica si Curmatura Pietrei Craiului

 Bucegii

 Ce bine ar fi prins o cabana aici in Poiana Lespezi dar dee...este parc national si trebuie sa protejam taierile abuzive de privirile unui numar mai mare de turisti.

 In Poiana Grind erau aduse o gramada de lemne, proaspat taiate, bineinteles legal. Nu zabovim pentru ca nu avem de ce si pentru ce chiar daca vremea te provoaca insa peisajele lasate in urma de drujbe si tafuri iti taie cheful.

 Ajungem si la izvor unde mancam pe fuga grabiti de frig si intuneric. Pe drumul spre Pestera intalnim un adevarat macel asupra puietilor de molid iar vinovati sunt mai mult ca sigur ciobanii din zona care au taiat toti acesti puieti pentru a mentine suprafata pentru pasunat. Desigur au aprobare de la parc ca doar asa se practica intr-un parc national unde fiecare face ceea ce crede ca e mai bine pentru el nu si pentru ceilalti.

 Ajungem in Pestera, soarele se duce usor la culcare iar noi pornim spre locuri ceva mai agitate si mai des frecventate. Ne intoarcem la realitatea nu tocmai pe placul nostru dar cel putin am castigat o zi frumoasa in suflet si-n amintiri.

31 octombrie 2010