Echipa: Anca, Lavinia, Tavi si Doru
Initial am plecat la drum cu ideea de a urca in Vf.Turnu pe Padina Sindileriei dar probabil mirosul de iarba proaspata de pe plaiurile de " sub Barc" a accentuat dorinta de a incepe urcusul cat mai repede.
Se anunta o zi torida, soarele are putere inca de la orele diminetii iar noi ne incingem destul de repede. In mai putin de o ora ajungem in firul Vaii Crapaturii, loc in care lasam spre stanga poteca marcata cu banda galbena ce urca pe Valea Crapaturii spre Cabana Curmatura.
Luam cate o gura de apa si pornim dar imediat suntem tintuiti pe loc de vreo 8 caini ciobanesti pusi serios pe harta si numai promtitudinea ciobanului a facat ca mica neplacere sa i-a sfarsit repede.
Intrarea in Padina Hotarului nu mai este semnalizata, bradul pe care inainte era un vechi marcaj cruce albastra este acum doborat la pamant de vreo furtuna.
Prindem firava poteca printre balarii si tufe si suntem asaltati de multitudinea de muste dar macar am scapat de arsita soarelui. Urcusul devine din ce in ce mai pronuntat si scoate toate excesele culinare din ultimele zile.
Ajungem la grohotis in dreptul stangii marcate cu inscriptia "PAD HOTAR" care confirma inca o data denumirea zonei in care ne aflam.
Urcusul devine usor anevoios, pamantul umed, usor clisos ma face sa alunec de cateva ori. Soarele dispare si incepem sa ne intrebam daca va veni si ploaia anuntata pentru ora 13. Mai avem mai mult de o ora pana la termenul dat de meteorologi.
Depasim saritoarea de pe vale destul de usor beneficiind de faptul ca stanca era uscata. Cablul de aici a devenit periculos fiind exfoliat in partea inferioara creand un real pericol de taiere/intepare.
Iesim din stansoarea peretilor albi si urmam poteca in serpentine scurte. Norii incep sa se stanga deasupra varfului Turnu iar dinspre Fagaras incep sa se auda tunete infundate.
Marim ritmul pe ultima portiune de grohotis dar suntem parca tinuti pe loc de marea de jnepeni pe care am traversat-o pana am iesit sub Turnu. Aici poteca este napadita de jnepeni iar parcurgerea acestui traseu cu rucsaci grei si voluminosi poate devenii o adevarata provocare.
Este usor trecut de ora 13 dar inca nu ploua, spre norocul nostru, dar cand scoatem capul in muchia care duce in Turnu ideea de a continua pe creasta este abandonata instant. Moeciu, Fundata si zona sudica a Craiului erau cuprinse de furtuna. Cerul plumburiu era strabatut de fulgere lungi cu 2-3 brate care intrau parca in pamant.
Incepem coborarea pe punct rosu cu speranta ca furtuna nu va ajunge la noi pana cand vom ajunge la Curmatura. In 40 de minute eram pe terasa cabanei complet uscati.
Stam la povesti, la un suc si o bere, mancam si pornim spre Zarnesti prin Poiana Zanoaga. Un drum scurt, strabatut de atatea si atatea ori dar mereu cu alte si alte ganduri.
