Prin Pirin - septembrie 2011

Septembrie 2011

Prima tura in afara tarii a fost sa fie in Pirin. Sosim in frumoasa statiune Bansko vineri seara, intram in centrul statiunii si cautam o casa de schimb valutar si o harta a zonei. Ne descurcam repede si schimbam euro la un curs de 1,9 leva apoi cumparam o harta cu Pirinul si una cu Rila pentru 5 leva fiecare.

Cu primele doua lucruri esentiale rezolvate plecam in cautarea celui de-al treilea adica cazarea. Statiunea pustie cu multe hoteluri inchise dar foarte cocheta si aranjata. Ajungem pana in capatul statiunii unde incepe drumul spre cabana Vihren si ne abatem putin stanga unde gasim cazare la  "cabana" Lodge White Lavina unde pentru 40 de leva avem la dispozitie o garsoniera.

Inainte de a ne pune la somn tragem o fuga intr-un supermarket pentru a cumpara cateva chestii pentru a doua zi, studiem putin harta si traseul si ne punem la somn cu speranta ca a doua zi vremea va tine cu noi.

Bansko

Sambata dimineata cerul era perfect senin, de pe balconul de unde eram cazati aveam parte de o imagine superba asa ca nu pierdem prea mult timp mai ales ca ne-am trezit putin cam tarziu si pe la 8 pornim cu masina spre cabana Vihren.

Drumul pana la cabana este excelent, ultima portiune fiind mai ingusta dar foarte faina. Se pare ca am ajuns prea tarziu pentru ca foarte greu gasim un loc de parcare dar ne inghesuim pe marginea drumului la vreo 500 metri de cabana.

Ramificatie langa cabana Vihren

Langa cabana lume multa, masini blocate, o usoara agitatie asa ca hotaram sa pornim repede la pas pe banda rosie spre Vf.Vihren. Traseul initial seamana foarte mult cu o poteca prin Retezat insa aici am observat lipsa pilonilor, marcajul fiind aplicat doar pe pietre si avand o forma foarte exacta adica nu unul imens sau trei patru marcaje in acelasi loc.

Cabana Vihren 1955m

Iesim dintre jnepenii care creasera o atmosfera usor sufocanta si admiram contrastul alb al calcarului pe cerul albastru. Poteca traverseaza o zona mai linistita si ajungem la un izvor de unde mai completam rezerva de apa, acest izvor fiind ultima sursa de apa din aceasta zi.

Vf.Vihren -versantul estic 

Iesim in creasta intr-o sa care seamana intr-un fel cu Curmatura Bucurei, poate mai putin accidentata pe ultima portiune. De aici se vede puzderia de oameni care urca parca incolonati pe cocoasa varfului.

Urcarea in Saua Kabata

Vf.Todorka 2746m (stanga) si Vf.Malka Todorka 2712m (dreapta)

Vf.Vihren 2914m

Nu ramanem chiar in sa pentru ca eram putin aglomerat asa ca mai inaintam vreo cativa zeci de metrii pana la baza pantei spre Vihren unde luam o pauza de apa si ceva dulce. In stanga noastra un peisaj specific Retezatului cu lacurile Vlahinski Ezera strajuite de Vf. Gredaro (2605m).

Lacul Vlahinski Ezero si Vf. Gredaro 2605m

Vf. Muratov Vlah 2669m (dreapta)

Urcarea spre Vihren

Au trecut aproape doua ore de la cabana asa ca ne facem curaj si pornim usor pe ultima panta care nu avea sa fie asa de grea pe cum pare la prima vedere.Lume multa, majoritatea neechipata.

Ajunsi pe varf vremea incepe sa se strice putin si apar norii care acopera zona inalta.

Creasta Koncheto

Dar mai avem timp sa mai aruncam o privire spre haurile de sub varf. Aici deja aspectul este unul asemanator Craiului. Se racoreste putin asa ca cotrobai in rucsac dupa polar insa surpriza, am facut ce am facut si nu am pus nici unul in rucsac asa ca sunt nevoit sa scot geaca.

De pe Vihren spre Bansko

Hotaram sa mergem pe creasta Konceto pana la refugiu si apoi sa ne intorcem pe acelasi drum. Coborarea pe partea cealalta a Vf. Vihren este mult mai abrupta si ne indeamna la prudenta maxima.

Ajungem in Saua Premkata loc de unde se ramifica spre dreapta poteca marcata cu banda verde spre cabana Banderitsa dar si banda rosie spre cabana Vihren. Suntem intr-o mica dilema in ceea ce priveste continuarea traseului. Fie continuam pe banda rosie fie alegem sa urcam direct pe muchie pana in Vf. Kutelo I 2908m iar de acolo sa tinem creasta Koncheto pana la refugiu. Optam pana la urma pentru poteca marcata.

Coborarea din Vf. Vihren in Saua Premkata

Din Saua Premkata poteca porneste usor spre stanga tinand aproape curba de nivel fiind foarte bine conturata pentru ca inainte de iesirea in creasta sa se desfasoare pe lespezi usor inclinate care pe vreme nefavorabila pot crea mici dificultati. Pe ultima portiune apar si niste piloni insa fara cablu intre ei.

Din Saua Premkata spre Creasta Koncheto

Ajungem  in creasta si suntem impresionati de frumusetea peisajului si mai avem si putin noroc de vedem cate ceva in jur, ne place la nebunie asa ca nerabdatori ponim in parcurgerea crestei spre refugiul Koncheto.

Pe creasta Koncheto

In fundal spectaculosul Vf. Tsarnomogilski Chal 2681m

Vaile nordice sunt impresionante iar la baza peretilor inca pastreaza zapada. Tinem creasta si in vreo ora suntem la micutul refugiu bine ancorat de stanci situat la 2760m.

La nord de creasta

Curios deschid usa si constat ca arata foarte bine.Sunt vreo 6-8 locuri, exista paturi si cateva lucruri utile si este chiar ordine si curat. Studiez putin caietul de impresii iar intre timp apar vreo 5 baieti care intentionau sa ramana peste noapte aici. Inainte de a se instala ne intreaba ce locuri am ocupat insa ii anuntam ca suntem doar in trecere.

Spre refugiul Koncheto

Vf. Kamenititsa 2726m vazut de langa refugiu Koncheto

Dupa ce mancam ceva pornim inapoi pe creasta spre Saua Premkata. Temperatura scade cu cateva grade, umezeala creste iar noi grabim pasul.

In sa intalnim o turma de oi mai neobisnuite pentru noi pentru ca majoritatea erau negre dar macar au caini pasnici si nu au treaba cu noi. De aici urmam banda rosie spre cabana Vihren.

In Saua Premkata

In fata noastra Vf.Todorka 2746m este scaldat in soare si se zaresc foarte bine instalatiile de transport pe cablu care ajung pana aproape de varf.

Vf.Todorka 2746m

Coboram sub impresionantul perete al Vihrenului in care se zaresc mai multe grote si ajungem in vale unde pe o zona mai inalta este situat refugiul Kazana 2445m pe la care insa nu trecem, multumindu-ne sa il studiem doar din poteca.

Abruptul nordic al Vihrenului

Refugiul Kazana 2445m

Dotari pentru sezonul rece

Lasam in stanga banda verde spre Banderitsa si dupa ce cotim spre dreapta dupa o muchie avem in fata toata valea in care este situata Cabana Vihren. Poteca coboara destul de lin pana ne scoate iarasi in traseul pe care am urcat de unde in vreo 5-10 minute suntem langa cabana.

"Drumeagul" care porneste de la Cabana Vihren spre Bansko

Recuperam masina si pornim spre casa nu inainte de a ne opri la un pin macedonean impresionant atat prin marime cat si prin varsta.

Pinul macedonean

Dupa jumatate de ora suntem in camera unde facem deja planuri pentru a doua zi in care urmeaza sa mergem in Rila. Traseul il aveam hotarat eram in dubii daca sa urcam cu gondola sau sa folosim poteca...insa despre ce am hotarat cu alta ocazie.

Doru

Relaxare in Ciucas

13 noiembrie 2011

Nu prea avem  idei pe unde sa facem o tura de o zi asa ca pana la urma ne hotaram sa mergem in Ciucas. Vom lasa masina la intrarea pe Valea Berii si vom face un circuit pe la cabana si varful Ciucas de unde vom urma banda rosie de pe Culmea Bratocea pana in Pasul Bratocea.

Se creaza o noua legendă...

Dimineata este destul de racoare si suntem nehotarati cu ce sa ne imbracam dar pana la urma ramanem in polare in defavoarea gecilor. Pornim pe drumul domol admirand padurea frumos colorata si ne dam cu parerea despre ce se vrea a se face la noua cabana.

Intrarea pe Valea Berii

Drumul forestier foarte bine intretinut ne duce in curand intr-un fel de parcare cu multe traverse din beton de cale ferata si vreo 2 utilaje, semn ca se mai lucreaza serios in zona

Mai sus izvorul , frumos renovat recent, deabea mai picura iar deasupra sa un bazin, probabil pentru necesarul cabanei ne indica oarecum lipsa apei pe cele doua tevi ale izvorului.

Panta devine putin mai grea dar o abordam usor si cu rabdare. Imi amintesc de poteca care exista inainte pe locul  drumului si nu imi vine sa cred ce au putut face si asta desi am mai trecut de cateva ori de la marea isprava.

Zarim cabana care ne lasa o impresie foarte buna din punct de vedere al constructiei dar nu si din cel al proprietarilor. Vreo 3 masini pe langa si un ATV care strica tot aspectul plus niste jardiniere din beton care strica toata imaginea curtii...dar fiecare cu gusturile sale.

Initial aveam de gand sa intram pentru un ceai dar m-am razgandit si am trecut pe langa cabana ajungand in spatele acesteia unde este un imens mormam de resturi ale constructiei. Dezolanta imagine.

Cabana Ciucas

Ne vedem de poteca noastra care incepe sa devina alba iar vantul ne intampina cu usoare adieri. Trecem si de micutul lac care acum reprezinta un mini patinoar pentru ca apoi poteca sa ne fie intersectata de un drumeag in devenire al ATV-urilor.

Culmea Gropsoarele

Norii par mai densi iar temperatura scade odata cu inaintarea noastra. Peisajele sunt de vis, totul usor pudrat de la ninsoare sau de la chiciura, liniste si cand spunem ca suntem singuri...zarim cateva persoane inaintea noastra.

Dialog sau monolog?

Ciucasul duce foarte mult cu Ceahlaul, poate la dimensiuni mai reduse, dar inspira acelasi mister pe care stancile il stiu doar pentru ele iar noua nu ne ramane decat sa auzim tot felul de legende. Legende care ne atrag mereu in acesti munti.

 Pe varf lume multa, fiecare cu preocuparile sale, destul de rece mai ales ca am uitat manusile acasa asa ca facem 2-3 poze si pornim pe banda rosie spre Pasul Bratocea peste culmea cu acelasi nume.

Dupa vreo 20 de minute suntem  in Saua Tiglailor loc de ramificatie  spre cabana Ciucas, Babarunca sau Muntele Tesla. Lumea inca mai urca si chiar ma surprinde numarul mare al turistilor.

Pornim poate pe cea mai faina poteca strabatuta in ultimul timp. Atat de relaxanta era coborarea lina a potecii conturata de albul proaspat incat simteam cum ma eliberez de toate lucrurile negative si imi crea o placere deosebita sa o strabat nici agale dar nici iute respirand aerul rece si tare, simtind vantul cum imi imbujoreaza obrajii. Un sentiment pentru care merita sa lupti o saptamana pentru al putea simti macar cateva momente.

In locurile umbrite bruma este destul de consistenta iar soarele desi se mai arata din cand in cand nu mai reuseste sa o incalzeasca suficient pentru a cadea de pe iarba si arbusti.

Culmea Zaganu

Aruncam o ultima privire spre Zaganu, Grohotis si spre ochiul din nori spre Bucegi pentru ca apoi sa coboram in padure spre releu iar de acolo pe drumul forestier sa ajungem in DN 1A. Pornim agale pe marginea soselei spre masina fericiti ca am avut o alegere reusita si incheiem in mai putin de sase ore traseul propus.

Doru