Este o dimineata umeda si racoroasa dupa scurtele reprize de ploaie din noaptea trecuta. Strangem cortul instalat pe terasa superioara a campingului si ne facem curaj sa incepem o noua zi pe poteci. Avem de urcat pentru inceput o diferenta de nivel de 500 m din Col de la Forclaz pana in punctul Portalo.
Poteca, la inceput domoala pe o curba de nivel, devine abrupta, usor alunecoasa si ne solicita atentia. In padure vegetatia este din abundenta, intalnim vaci care pasc in parcele frumos delimitate cu gard electric alimentat de la un acumulator asezat in poteca. Tot in poteca intalnim si un cort, trecem in liniste pe langa pentru a nu deranja si dupa putin mai mult de o ora de la plecare ajungem intr-o poiana.
In partea de sus a poienii este o cabana, se aude si un generator functionand. Salutam o doamna ce ne urmarea de pe un mot al dealului si ne continuam urcarea care se termina intr-o muchie impadurita pe o parte iar pe cealalta acoperita cu pasune.
Aici intalnim invitatia, frumos inscriptionata pe un lemn asezat pe un copac, de a vizita o stana turistica, din zona La Bovine. Nici nu ne gandeam ca acolo vom putea savura cel mai fain mic dejun al turului,
Coboram usor, intalnim si primii drumeti pe ziua de azi iar in nici 10 minute suntem la poarta stanei. Cladirea bine intretinuta, construita din piatra cu ferestre mici impodobite cu flori, este imprejmuita si ofera o impresionanta terasa cu multe mese frumos aranjate, gata pregatite pentru a primi turistii.
Studiem meniul si nu stam pe ganduri, ne intelegem din priviri ca dorim sa mancam asa ca patrundem sfiosi in interior pentru a comanda. Impresionant de simplu, curat si aranjat in interior, o combinatie perfecta. Ne gandim de ce la noi se pun atat de multe conditii si nu se poate face asa ceva, legal.
La plecare inchidem cu grija portile "localului" pentru a nu intra vacile din zona si pornim spre Champex Lac. Pentru inceput poteca este minunata, plina de flori si vegetatie prin care pasteau nestingheriti multi taurasi negrii. Usor, usor poteca devine destul de abrupta si incomoda pana in dreptul unui torent de unde se transforma intro poteca de promenada.
La ora 12 suntem la izvorul de la Plan de l'Au la circa 1330m usor istoviti dupa coborarea dura de 700m. De aici continuam pe drumuri forestiere, unele asfaltate, printre casele risipite, spre Champex Lac.
In Champex Lac mergem la punctul de informare turistica pentru a obtine ceva informatii despre autobuzele spre La Fouly sau Ferret. Am fi avut de asteptat aproape doua ore iar autobuzul mergea prin Orsieres asa ca hotarat sa continuam o portiune, pana ne va ajunge autobuzul din urma, pe jos.
Iesim din Champex Lac si intam pe o poteca tematica a ciupercilor unde intalnim frumoase sculpturi in lemn. Poteca insorita pe alocuri ne rasfata cu fragute din belsug, dulci si aromate. Usor pe cer apar nori, atmosfera nu mai este asa incinsa si incepe sa se racoreasca.
Dupa ceva mai bine de o ora ajungem in micuta asezare Issert unde intalnim si soseaua ce vine din Orsieres si se sfarseste in Ferret. La marginea drumului un mic local ne invita la o pauza asa ca zabovim putin pentru a ne astampara setea. Cand pornim ne intampina o scurta rafala de ploaie care ne retine la strasina unei vechi case din lemn.
Ploaia se opreste si continuam pe marginea soselei pana in Praz de Fort unde studiem orarul autobuzului in statia din centru si decidem sa il asteptam aici. La ora inscrisa in statie apare un imens autocar care ne va usura inaintarea pentru urmatorii 12km. Biletele se cumpara de la sofer care este foarte amabil si intreaba in ce moneda platim, primim bilet si ocupam loc in autocarul in care se mai aflau doar doua persoane.
In Ferret ajungem la ora 17 si trebuie sa oprim la localul din zona pentru a manca si a ne pregati pentru urcarea ce va urma spre granita elveto-italiana. In jurul orei 18 plecam din Ferret si conform informatiilor de pe indicatoare ar trebui sa ajungem la ora 21 in Grand Col Ferret, punctul cel mai inalt, 2537m, unde ne gandim ca am putea campa.
Pornim pe un drum asfaltat care apoi devine forestier care ne conduce pana la stana turistica Peule. Aici observam o masina de Mures langa o anexa, ma bucura sa vad drapelul nostru fie si pe un numar de inmatriculare tocmai in aceste zone.
Ne energizam cu un cola, ne mai tragem sufletul cinci minute si pornim intr-o ultima urcare. Castigam repede altitudine, poteca lata este folosita in egala masura de noi si de catre marmote care ne sperie din cand in cand. Atmosfera este din ce in ce mai incarcata, nori negrii se strang pe muchiile inalte dinspre Italia si nu mai suntem siguri ca dorim sa campam in Grand col Ferret.
Inainte de sa intalnim 3 fete ce cautau un loc mai uscat printre niste paraie pentru a campa, chiar daca ar fi gasit nu stiu cat de bine a fost dupa precipitatiile ce au urmat. Ajungem la 20:15 in sa unde admiram Mont Dolent, Aiguille de Triolet, Aiguille de Talefre si ghetarii de la poalele lor. Crestele erau deja inconjurate de nori cenusii.
Nu stam pe ganduri, ne adunam ultimele resurse si incepem sa coboram spre refugiul Elena. La inceput poteca coboara abrupt in stranse serpentine pentru ca apoi acestea sa fie tot mai largi. In 40 de minute suntem la refugiul Elena, lumina era tot mai putina si incercam sa ochim un loc bun de campare mai jos de refugiu.
Si tot am mers pana am ajuns in cele din urma in zona Arnuva in parcarea din capatul drumului ce vine din Courmayeur. Alegem un loc intre niste copacei chiar la marginea drumului si fara prea multa pierdere de timp in scurt timp ne bagam la somn.
Traseu si timpi intermediari:
Col de la Forclaz - stana turistica Bovine - 2ore
Bovine - Plan de l'Au - 1ora 30min
Plan de l'Au - Champex Lac - 1ora 10min
Champex Lac - Issert - 1ora 25min
Issert - Praz de Fort - 30min
Praz de Fort - Ferret - 20 min cu autobuzul ( cca.12km)
Ferret - cabana/stana Peule - 1ora 10min
Peule - Grand col Ferret - 1ora 15min
Grand col Ferret - refugiu Elena - 40min
refugiul Elena - Arnuva - 25min
