Relaxare in Ciucas

13 noiembrie 2011

Nu prea avem  idei pe unde sa facem o tura de o zi asa ca pana la urma ne hotaram sa mergem in Ciucas. Vom lasa masina la intrarea pe Valea Berii si vom face un circuit pe la cabana si varful Ciucas de unde vom urma banda rosie de pe Culmea Bratocea pana in Pasul Bratocea.

Se creaza o noua legendă...

Dimineata este destul de racoare si suntem nehotarati cu ce sa ne imbracam dar pana la urma ramanem in polare in defavoarea gecilor. Pornim pe drumul domol admirand padurea frumos colorata si ne dam cu parerea despre ce se vrea a se face la noua cabana.

Intrarea pe Valea Berii

Drumul forestier foarte bine intretinut ne duce in curand intr-un fel de parcare cu multe traverse din beton de cale ferata si vreo 2 utilaje, semn ca se mai lucreaza serios in zona

Mai sus izvorul , frumos renovat recent, deabea mai picura iar deasupra sa un bazin, probabil pentru necesarul cabanei ne indica oarecum lipsa apei pe cele doua tevi ale izvorului.

Panta devine putin mai grea dar o abordam usor si cu rabdare. Imi amintesc de poteca care exista inainte pe locul  drumului si nu imi vine sa cred ce au putut face si asta desi am mai trecut de cateva ori de la marea isprava.

Zarim cabana care ne lasa o impresie foarte buna din punct de vedere al constructiei dar nu si din cel al proprietarilor. Vreo 3 masini pe langa si un ATV care strica tot aspectul plus niste jardiniere din beton care strica toata imaginea curtii...dar fiecare cu gusturile sale.

Initial aveam de gand sa intram pentru un ceai dar m-am razgandit si am trecut pe langa cabana ajungand in spatele acesteia unde este un imens mormam de resturi ale constructiei. Dezolanta imagine.

Cabana Ciucas

Ne vedem de poteca noastra care incepe sa devina alba iar vantul ne intampina cu usoare adieri. Trecem si de micutul lac care acum reprezinta un mini patinoar pentru ca apoi poteca sa ne fie intersectata de un drumeag in devenire al ATV-urilor.

Culmea Gropsoarele

Norii par mai densi iar temperatura scade odata cu inaintarea noastra. Peisajele sunt de vis, totul usor pudrat de la ninsoare sau de la chiciura, liniste si cand spunem ca suntem singuri...zarim cateva persoane inaintea noastra.

Dialog sau monolog?

Ciucasul duce foarte mult cu Ceahlaul, poate la dimensiuni mai reduse, dar inspira acelasi mister pe care stancile il stiu doar pentru ele iar noua nu ne ramane decat sa auzim tot felul de legende. Legende care ne atrag mereu in acesti munti.

 Pe varf lume multa, fiecare cu preocuparile sale, destul de rece mai ales ca am uitat manusile acasa asa ca facem 2-3 poze si pornim pe banda rosie spre Pasul Bratocea peste culmea cu acelasi nume.

Dupa vreo 20 de minute suntem  in Saua Tiglailor loc de ramificatie  spre cabana Ciucas, Babarunca sau Muntele Tesla. Lumea inca mai urca si chiar ma surprinde numarul mare al turistilor.

Pornim poate pe cea mai faina poteca strabatuta in ultimul timp. Atat de relaxanta era coborarea lina a potecii conturata de albul proaspat incat simteam cum ma eliberez de toate lucrurile negative si imi crea o placere deosebita sa o strabat nici agale dar nici iute respirand aerul rece si tare, simtind vantul cum imi imbujoreaza obrajii. Un sentiment pentru care merita sa lupti o saptamana pentru al putea simti macar cateva momente.

In locurile umbrite bruma este destul de consistenta iar soarele desi se mai arata din cand in cand nu mai reuseste sa o incalzeasca suficient pentru a cadea de pe iarba si arbusti.

Culmea Zaganu

Aruncam o ultima privire spre Zaganu, Grohotis si spre ochiul din nori spre Bucegi pentru ca apoi sa coboram in padure spre releu iar de acolo pe drumul forestier sa ajungem in DN 1A. Pornim agale pe marginea soselei spre masina fericiti ca am avut o alegere reusita si incheiem in mai putin de sase ore traseul propus.

Doru