Prognoza meteo total nefavorabila anuntata pentru acest weekend ne face sa ne gandim la o plimbare la mare. In ultimul moment evitam marea si speram sa nu ne ploua in Mehedinti, singura zona in care norii se pare ca nu vor fi stapani.
Vineri la ora 20 ne hotaram asupra destinatiei, sunam repede sa mai racolam pe careva si gasim "sprijin" in Corina si Edi. La 23 suntem deja porniti la drum, un drum lung de vreo patru sute si ceva de kilometrii. In Brasov incepe sa ploua, in Sibiu toarna cu galeata si ploua intr-una pana prin Hateg.
Dimineata ne gaseste in apropiere de Baile Herculane unde soarele isi arata primele raze. Va fi soare sau va veni si ploaia promisa la orele 12 si 16...
Bineinteles ca nu aveam cum sa facem o rezervare cu o hotarare tarzie asa ca nu ne mira prea tare ca nu gasim cazare la Motel Dumbrava si tinem drumul inapoi spre Herculane cautand cazare. Gasim la pensiunea Marina, mancam si ne echipam de drum.
Traseul vizat este cel prin Cheile Tasnei si in sus pana in Pietrele Albe sau daca vom gasi punctul galben prin crovuri il vom urma. Dar de baza raman cheile.
In zona de intrare in traseu nu gasim un panou prea edificator cu traseele din zona.
Dar apreciem spiritul de afacere al ciobanilor din zona care aveau reclame puternice pe traseu.
Pornim pe poteca usurel dar panta ne face sa ne incalzim. Incepem sa mai dam jos din haine si sa urmam serpentinele pana ajungem la un luminis nu inainte de a trece de o portiune cu poteca frumos conturata pe langa un perete.
Din punctul de belvedere admiram Muntii Cernei si suntem impresionati de frumusetea acestei zone.
Zarim livezi in locuri de vis si casute presarate pe ici pe colo, parca e prea frumos!
Patrundem intre peretii de stanca si admiram pinul negru care strajuieste crestele semete. E cald, aerul usor uscat ceea ce ne face sa ne gandim la alte meleaguri.
Dupa aproximativ o ora ajungem la vestita moara pe apa care mai este functionala si chiar mirosea a proaspat macinat in interior. O adevarat opera de arta!
Pornim cu gandul la branza si mamaliguta de la stana care tot ni se promite pe drum. Traversam paraul si auzim zgomote ciudate, zarim stana si inclin sa cred ca este un magar. Aveam sa ma insel. Domnul de la stana ne intampina cu un semnal scos cu ajutorul unui corn. Stana primitoare, fara caini agresivi, aranjata si dichisita.
Am mai intrat in multe alte stane dar aceasta ma impresionat. Micuta si cocheta cu o ordine desavarsita in cele trebuincioase acestei gospodarii. Doamna Maria o fire mereu cu zambetul pe buze care stie sa faca trecatorul sa simta macar o particica din viata la stana.
Savuram cate o bucatica din fiecare fel de branza si pornim la drum cu rugamintea ca la intoarcere sa ne poata stapanii pofta cu niste mamaliguta cu branza.
Pornim pe crucea albastra si imediat iesim in Poiana Tasnei. De aici ne gandim sa incercam sa gasim punctul galben spre crovuri. Greu. Dupa o pauza de leneveala pornim in cautarea marcajului si il gasim alaturi de banda rosie, veche si de demult si ea.
Trecem pe la "trepte", o zona care ne duce cu gandul la Piatra Craiului, si strabatem o padure intunecoasa, parca neumlata.
Mai traversam o mica poiana cu cateva vacute tolanite si taiem spre stanga, prin padure, in usoara urcare pana ajungem la marginea unei poieni cu iarba mare, mare. Se pare ca este un mic crov.
Atmosfera ne indeamna sa savuram momentul fara prea multe cuvinte si cum nu ar fi de ajuns gasim si delicioase fragute.
Gasim intrarea traseului in capatul celalalt al poienii insa hotaram ca este suficient pana aici si ar fi bine sa ne indreptam spre mamaliguta noastra. Imi doresc acum sa pot continua traseul, unul destul de putin umblat dupa cum pare dar simt nevoia de asa ceva, de o mica aventura. Poate in viitorul apropiat.
La intoarcere studiem mica fantana de langa adapostul din poiana si pornim la pas intins spre stana. Tanti Maria ne asteapta nerabdatoare sa ne puna mamaliga la foc. Admiram opincile in care este incaltata, povestim si parca mi-as dori sa fiu cioban desi sunt convins ca duc o viata destul de aspra cu destule lipsuri.
Mancam pe saturate pentru ca cine stie cand vom mai manca o mamaliga facuta cu un malai macinat la o moara pe apa si urda de se topea in gura. In curtea stanei un vitelus se plictisea dar pana la urma am reusit sa il scapam din tarcul lui si zburda de mama focului prin ograda.
Cu greu ne luam la revedere de la tanti Maria si pornim la vale pe drumul pe unde am venit. Norii incep sa se apropie, intindem ritmul dar nu suficient si ultimele zece minute ne zgribuleste putin cu o ploaie torentiala.
Ajungem la masina, pornim spre pensiune si culmea ... ne trezim duminica dupa un somn profund in care am recuperat cele 2 zile nedormite. Vremea superba in comparatie cu ce auzeam la telefon ca se intampla prin Brasov iar pentru astazi vom avea planuri mai pasnice.
Lasam in urma Valea Cernei si poposim pe faleza din Orsova.
Si daca tot suntem aici putem merge pana la Cazane sa privim mai bine la fratii nostrii sarbi.
In zona cazanelor am vazut o gramada de trasee marcate si frumos semnalizate. Poate un concediu prin aceste zone ar fi binevenit.
Ne intoarcem din drumul spre Moldova Noua si pornim spre casa cu un scurt popas pe la Portile de Fier.
..pe la sculpturile lui Brancusi de la Tg. Jiu
Acasa ajungem duminica dupa lasarea intunericului, franti dar fericiti ca am ajuns prin asemenea locuri. Maine e o noua zi dar macar ne raman amintirile din care ne mai hranim pana la urmatoarea iesire.
Asta a fost prima tura in Mehedinti si cu siguranta nu ultima!
Doru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu