Retezat 2011. Bucura - Vf.Peleaga - Vf.Papusa - Portile Inchise - Galesu - Pietrele - Bucura (II)

Dupa prima zi dormim bustean fiecare cu pietrele sau denivelarile sale sub coaste. Planificasem sa plecam pe la 7 insa deabea incepeam sa ne invartim in jurul cortului la ora aceea dardaind de frig in asteptarea soarelui. Vine si soarele si ne da mai  multa energie asa ca strangem randurile si pornim pe crucea galbena prin Caldarea Berbecilor spre Peleaga.

Caldarea superioara a Bucurei

Lume multa, am numarat peste o suta de corturi, majoritatea merge spre Peleaga. Ne aprovizionam cu apa de la paraiasul de langa refugiul salvamont si pornim usor in sus. Anca cu ceva probleme nu se simte prea bine si suntem nevoiti sa nu mergem prea repede. In curand apar si sunetele stridente ale marmotelor care ne fac sa incepem cautarea acestora cu privirea. Reusim sa identificam un frumos exemplar care sta la soare pe un bolovan.

Asa ca acum incepem vanatoarea de marmote, ba un zoom, ba un pas in plus si tot asa. Pana la urma intram printre bolovani si ne apropiem suficient de mult pentru a prinde cateva imagini mai bune.

In centru Vf.Judele

In Caldarea Berbecilor

Pana la urma resim sa o speriem si bineinteles ca se retrage in galeriile ei. Incepem sa urcam acum pieptis pe o poteca usor alunecoasa spre muchie dar nu putem sa nu ne intorcem de cat mai multe ori privirea spre Bucura. O caldare plina de lacuri, inconjurata de varfuri spectaculoase si pudrate cu cate un norisor alb. 

Lacul Bucura

Pe la 12 suntem pe Vf. Peleaga, cel mai inalt din Retezat, alaturi ce vreo 4 cehi si un spaniol care va continua cu noi pe acelasi traseu. Din pacate Anca nu mai poate continua si promite ca se va intoarce cu cehii la Bucura.

Sub Vf.Peleaga 2509m

Vf.Retezat

Valea Rea

Plecam de pe Peleaga intr-o coborare abrupta spre Saua Pelegii povestind despre niste treburi foarte serioase pe care nu le pot dezvalui chiar aici. Oricum trebuiesc reanalizate si reeditate intr-o gura de soba la vreun refugiu sau cabana.

Abruptul de sub Peleaga spre Saua Pelegii

Privim inapoi si constatam ca am coborat destul de mult asa ca tragem aer in piept pentru ca ne va astepta o urcare asemanatoare pana in Papusa. Dar suntem vanosi si mergem bine, prindem spaniolul intalnit pe Peleaga si ii dictam un ritm mai alert insa se tine destul de bine.

Vf.Peleaga

Lacul Adanc

Pe cand ajungem in Papusa ajung si norii si parca nu mai este asa de cald asa ca nu zabovim prea mult si pornim pe banda rosie spre Portile Inchise.

Vf.Papusa 2508m

Taurile din Valea Rea

Poteca destul de interesanta, ingusta, urmareste aproape muchia si imi place la nebunie. Ajungem la o saritoare unde spaniolul imi da emotii puternice in momentul in care se dezechilibreaza pe marginea saritorii dar se redreseaza fara sa realizeze probabil cat de aproape a fost de un pas gresit.

Lacul Galesu

In stanga noastra apare lacul Gales pe care l-am vazut numai acoperit de zapada intr-un mai acum cativa ani iar in stanga minunatul tau al Tapului cu celebra insula. Bineinteles ca cineva misuna pe acolo cu cortul desi se aude ca se poate campa doar in locuri special indicate si amenajate de PNR.

Taul Tapului

Din lipsa de adrenalina decidem sa nu mai continuam pana in Saua Vf. Mare si coboram pe un valcel direct spre Galesu. Stanca uscata, prize buna, o placere. Tot o placere era sa imi faca si Edi cu un bolovan ce se indrepta exact spre capul meu noroc cu reflexul de ultim moment.

Dan in actiune pe valcel

Jos ne astepta o mare de bolovani a caror marime nu prea o aproximam bine de sus insa ajunsi printre ei ramanem uimiti de dimensiunile lor si incepem sa topaim ca niste capre de pe unul pe altul. Mie si lui Edi ne place la nebunie insa nu acelasi lucru il poate spune si Dan care tot mormaie cate ceva.

Pe la 15 suntem pe malul lacului unde savuram un baton cu nu stiu ce fibre magice si incepem sa visam la mancarea de la Pietrele dar pana acolo ne mai asteapta vreo 2 ore de mers intins.

Lacul Galesu

Deviem de pe triunghiul rosu spre Taul dintre Brazi, o balta destul de interesanta cu malurile destul de imprevizibile.Continuam pe punctul rosu si coboram pe o muchie ce ne solicita putin insa gandul ca vom manca ceva bun ne da aripi.

Intersectam si poteca ce urca la Gentiana de la Carnic, mai avem un ultim urcus pe care il strabatem gafaind usor ajungand la mesele din fata cabanei. Bere si un suc de mere au fost primele noastre dorinte pe care le-am dublat apoi urmate de o ciorba buna si o ceafa si mai buna.

Acum ca incepuse sa ne circule sangele prin vene admiram ce se poate admira prin jur si schimbam cateva opinii si impresii cu niste batranei simpatici.

Initial planul era sa trecem peste Vf. Retezat spre Bucura dar era deja ora 18 iar motoarele noastre nu prea mai dadeau randament asa ca hotaram sa mergem pe la Gentiana.

Taul dintre Brazi

Tinem ritmul si in nici 2 ore suntem in Curmatura Bucurei unde incepe sa picure putin. Suntem intampinati de capre negre care oricum nu sunt asa de interesante in opinia unui cuplu care tocmai se intorsese din ALPI si care vazusera la "ibexi" de s-au saturat. Ne-am mai amuzat putin. Noi coboram spre cort iar luna incepe sa urce usor pe cer creand o atmosfera deosebita.

Nici nu stiu daca se putea o zi mai reusita. Odata cu apropierea de cort incep sa tot imi fac ganduri despre cum se mai simte Anca insa surpriza, Anca apare zambitoare dintre refugiul Salvamont unde a fost brusc vindecata cu nu stiu ce licori magice. Si noi ne faceam atatea griji!

Nici nu imi aduc aminte daca am mai mancat sau nu ca am fost rapusi repede de oboseala mai ales cu gandul ca si a treia zi se anunta una destul de lunga la care Dan renunta deja in favoarea unei zile de relaxare la soare.

Dar a treia zi e alta mancare de ...mers...

Doru