19 iulie 2016
Cele treisprezece ore din ziua anterioara le resimtim din plin cand ne trezim. Este o dimineata racoroasa si foarte umeda. Dupa ce luam micul dejun, in jurul orei 7:30 parasim campingul pe poteca ce merge in paralel cu soseaua spre centrul oraselului Contamines. Incepea cea mai interesanta, lunga si calduroasa zi a TMB-ului nostru.
In nici jumatate de ora ne minunam printre tarabele comerciantilor care isi expuneau marfa, in zi de targ, in centrul oraselului. Oprim la o patiserie unde incercam mai multe sortimente locale, gustoase, asa ca luam si la pachet. Traseul nostru urmeaza stradutele inguste si intortocheate dar pitoresti prin micutele asezari La Chapelle, Tresse, La Gruvaz si La Villette.
La o raspantie de drumuri in La Villette intalnim o fantana la care ne racorim. Este doar ora 10 dar soarele este foarte puternic si incepem sa ne bucuram de fiecare portiune cu umbra. Cotim la dreapta si intram pe un drum forestier foarte bine intretinut care devine din ce in ce mai abrupt. Punctul culminant il atinge inainte de a iesi in Le Champel unde aveam impresia ca o sa cadem pe spate. Cei 200m diferenta de nivel urcati in nici un kilometru ne-au solicitat serios.
In Le Champel intalnim primele grupulete ce urcau dinspre Bionnay/St.Gervais. Admiram micutele dar cochetele constructii si intram la umbra pe un drum spre Bionnassay. Dupa 30 de minute parasim drumul spre stanga pe o poteca abrupta ce coboara in serpentine stranse pana la torentul format din ghetarul Bionnassay. Il traversam pe o punte unde simtim suflul puternic al apei.
In Bionnassay luam o pauza de 10 minute langa o ciusmea si pornim pe drumul abrupt spre Col de Voza. Un nene isi cosea faneata fix sub zapezile sclipitoare de pe Mont Blanc. Caldura a devenit si mai insuportabila odata cu sfarsitul asfaltului si aparitia prafului ce se ridica la fiecare pas.
Urcam cu pasi mici dar constant, eliminam o cantitate insemnata de apa in urma efortului iar la miezul zilei suntem in Col de Voza unde este si statia tramvaiului Mont Blanc.
Nu zabovim prea mult in atmosfera incinsa si pornim in una dintre cele mai urate coborari. Continuarea spre Les Houches se face pe o partie de schi folosita vara ca drum pentru masinile de teren. Dupa aproximativ doua ore crunte ajungem in Les Houches si suntem in cautarea unui local pentru a lua o masa serioasa.
Oferta nu era foarte bogata, multe localuri fiind inchise, dar gasim aproape de iesirea din orasel spre gara o terasa unde parea a fi ceva miscare. Hamburgeri cu portii duble de cartofi si cola ne reda energia si suntem pregatiti pentru un urcus de peste 1500m pana la 2525m cat are varful Brevent.
La ora 15 pornim hotarati dar in scurt timp elanul ne este taiat de caldura insuportabila ce se instalase pana si in padure. Ne simteam ca intr-o adevarata sauna. Ne tragem putin sufletul la statuia lui Christ-Roi de unde avem o panorama superba apoi ne vedem de urcusul nostru.
Speram sa gasim ceva de baut la una din portile de intrare intr-un parc cu animale dar din pacate poteca noastra ocoleste acest parc si ramanem doar cu gandul. Cei 3 litri de apa se consuma mai repede ca niciodata si suntem usor ingrijorati.
Inainte de a parasi padurea intalnim un firicel de apa, nu foarte curat, de unde ne refacem proviziile. Dam coltul si admiram Chamonix-ul, intram la umbra unde parca reusim sa ne fixam mai usor ritmul si sa ne apropiem de refugiul Bel Lachat.
Ajungem la ora 19 la refugiu exact cand se pregatea cina dar reusim sa cumparm cate un cola pe care il savuram pe terasa suspendata asupra Chamonix-ului. Probabil refugiul cu cea mai impresionanta panorama unde am reveni cu mare placere oricand.
Pentru noi ziua nu se incheie aici si pornim pe poteca foarte bine conturata spre Brevent. Soarele nu mai este atat de puternic si avem spor, cascam gura la crestele inzapezite si la 20:30 ajungem pe varf.
Din informatiile pe care le aveam stiam ca este foarte aglomerat dar cum telecabina isi terminase programul de 3-4 ore noi eram singurii pe acolo. Lasam rucsacii in poteca de sub varf si ne bucuram de cei 100m fara povara din spate. Parca nu am mai fi plecat dar trebuia totusi sa ajungem in col du Brevent pentru a pune cortul.
Coborarea la apus a fost foarte spectaculoasa, era cumplit de liniste, vantul nu adia deloc iar peretii de piatra aveau diferite nuante de rosu sub ultimele raze ale soarelui, pietrele erau inca calde.
Inainte de col du Brevent intalnim parca o alta lume, numai piatra si zapada, ne dam seama ca nu vom putea campa si ne reorientam spre Planpraz, o zona lina situata la vreo 2000m alt. Zona col du Brevent ne duce cu gandul la zona lacului Caltun din Fagaras.
Din col du Brevent avem de coborat 40 de minute pana la Planpraz asa ca nu mai stam pe ganduri si pornim pe poteca ce coboara destul de abrupt la inceput. Noaptea castiga teren si trebuie sa fim foarte prudenti la pietrele ce erau declansate din amonte de ibexii care se plimbau nestingheriti pe langa noi, parca eram cu oile la pascut.
La 22 reusim sa ajungem in zona denumita Planpraz si gasim un loc perfect la adapostul unei viitoare instalatii pe cablu care acum era stivuita frumos. In timp ce faceam obisnuita supa, de dupa creste apare impunatoare si impresionanta Luna. O admiram prea putin pentru cat este de spectaculoasa dar suntem franti si ne dorim sa ajungem cat mai repede in sacul de dormit.
A fost o zi lunga cu vreo 2200m diferenta de nivel si o coborare solicitanta si neplacuta dar a fost poate cea mai frumoasa zi!
Continuarea aici: http://visepepoteci.blogspot.ro/2017/01/tour-du-mont-blanc-2016-ziua-4.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu