Fagaras: Muchia Dragusului - Valea Sambetei

17 iulie 2011

Participanti: Anca, Simona, Lavinia, Tavi si Doru

Am mai plecat toamna trecuta cu ideea de a merge pe Muchia Dragusului insa din diverse motive nu am avut decat o incursiune pe Valea Vistisoara. Acum suntem hotarati asa ca la cateva minute trecute peste ora 5 pornim la drum cu destinatia Sambata de Sus.

Drumul Sambata de Sus-Victoria

La poalele Fagarasului o patura groasa de ceata deasa si rece da senzatie ca a si venit toamna. Ne echipam si pe cand sirenele combinatului din Victoria anunta ora 7 suntem porniti in traseu.

Urcam de langa izvorul Parintelui Arsenie Boca pe marcaj punct rosu. 6-8 ore ne sunt anuntate dar speram sa nu fie chiar atat datorita bagajului minimal.

Panta nu se lasa asteptata asa ca tragem de noi. Poteca este plina de vegetatie si se observa usor ca nu circula multa lume pe aici. Ca mic premiu gasim si o harta probabil pierduta de vreun turist grabit la vale.

Intram intr-o defrisare plina de zmeura in care colegii devin tematori de o intalnire cu vreun urs. Traversam repede fara prea multe pauze renuntand si la delicioasele fructe.

Intram pe un drum forestier pe care se observa ca se munceste din greu prin zona ca de altfel prin tot Fagarasul. Drumul lejer ne scoate in marginea unei alte defrisari, cea in care poteca noastra se intalneste cu varianta ce urca in Muchia Dragusului de la pastravarie.

Hotaram sa evitam defrisarea prin dreapta fix pe muchie. Ocolirea nu este prea usoara datorita cazaturilor dar cu atentie si putina orientare iesim bine din zona si ajungem la bifurcatia traseului.

De aici drum batut de TAF alternand liniile drepte cu panta lina cu urcari pieptise si sustinute.

Mergem bine si in aproximativ o ora suntem la casa de vanatoare din Muchia Dragusului. Aici un grup de tineri isi petrec vacanta ocupand micutul refugiu care este invadat de gunoaie in jurul sau ceea ce ne lamureste despre caracterul locatarilor.

Continuam cateva sute de metrii mai sus si ne punem la masa. Norii se strang usor in creasta si apare o mica idee de intorcere. Simt ca nu e de ploaie si incerc sa duc munca de lamurire dar convingerea vine odata cu inaintarea in traseu si spargerea norisorilor.

Casa de vanatoare din Muchia Dragusului

Muchia Zanoaga

Iesim in muchie unde intalnim un platou frumos cu perspective in toate directiile. Inaintam prin tufe si intram pe curba de nivel de pe estul muchiei nu inainte de a lasa o poteca bine conturata spre dreapta care presupun ca ajunge in Valea Vistisoarei si pe care o gasesc reprezantata si pe harta. Interesanta idee pentru o tura viitoare.

Cerul se deschide si apar mici raze de soare, prinde bine o mica tolaneala la soare pe iarba cruda si moale presarata cu multitudine de flori. In continuare e placere, mergem din inertie si din dorinta de a vedea ce e in fata.

Complexul Sambata sub nori

Raman spre capatul plutonului, e atat de liniste si de relaxant. In stanga Valea Sambetei pare imensa strajuita de Coltul  Balaceni, cad in melancolie in amintirea  coborarilor din creasta pe aici si doar o urcare si aceea iarna. E atat de bine aici in Fagaras!

Valea Sambetei

In poteca intalnim un izvor cu debit mare, sigur influentat de ploile din ultimul timp, cu o apa cristalina si rece ce te face sa nu o refuzi.

Poteca devine usor mai accidentata si creste prutenta dar in acelasi timp creste si frumusetea iar zona este de vis acum in mijlocul perioadei de vegetatie.

Intalnim si cateva pasaje mai expuse care nu ne pun probleme si suntem tot mai incantati de traseu.

Dupa 5 ore si 20 de minute de la plecare suntem la intersectia traseului nostru cu punctul albastru care trece prin Curmatura Racorelelor in Valea Vistisoara. Poteca pare si mai putin umblata asta probabil si datorita viiturii care a distrus poteca de pe Vistisoara devenind o adevarata aventura parcurgerea acestei vai.

Nu zabovim prea mult si pornim la vale pe piciorul inierbat coborand destul de dur dar suntem norocosi ca este uscat si nu alunecam prea tare.

In stanga Valea Sambetei este tot mai aproape iar in dreapta noastra, spre Fereastra Mica o tura de oi este la ora de odihna impanzind verdele cu o multime de puncte albe, uneori zgomotoase aceste "puncte".

Inainte de a atinge firul vaii intalnim placa comemorativa a lui Aristide Stavros, autorul unor carti de referinta pentru Fagaras si nu numai.

Se pare ca norocul nostru se incheie aici si vom fii captivi norilor care incep sa urce spre creasta. Apar si primele picaturi de ploaie dar se opresc repede.

Ajungem la cabana unde ne intampina o imagine dezolanta, in geamurile de la sala de mese sunt intinse niste cearceafuri gri, fundatia este tot mai subreda, lemnul la fel iar pe langa cabana se invart vreo doua persoane pline de aburii bauturii care se pare ca incercau sa faca pe cabanierii. Reusesc cu greu sa lege cateva cuvinte. Sunt si cativa turisti care probabil se vor adaposti de ploaia care tocmai incepe si care noua ne face vant la vale.

Pentru inceput nu apelez la geaca apoi vazand ca ploaia se indeseste opresc pentru a o scoate. Ma schimb si in vreo 2-3 minute sta si ploaia deci trebuie reluat procesul in sens invers. Nu agreez deloc asemenea situatii dar nu am incotro.

Pe vale poteca arata bine, intalnim si vreo 4-5 magarusi care duc ceva provizii la stana de mai sus de cabana. Dupa ce le facem loc ii dam la vale cu gandul la un pastrav si o bere.

Dupa 9 ore jumate suntem in punctul de plecare, incluzand toate pauzele, si imi promit ca in iarna ce va urma sa vizitez din nou Muchia Dragusului.

A fost o tura reusita care ne-a mai incarcat bateriile pentru inca o saptamana. Weekendul care a urmat a fost iarasi o revedere cu Fagarasul de aceasta data o traversare nord-sud. Dar despre cea de-a treia tura in trei saptamani in Fagaras cu o alta ocazie...

Doru