Incolteste ideea TMB-ului foarte rapid, incepem sa cautam informatii. Citim relatarile domnului Mititeanu si ale Alexandrei, printam unele informatii si intram in ultima saptamana inainte de plecare. Nu aveam toate temele facute asa cum mi-as fi dorit iar pe langa asta vestile meteo nu sunt tocmai bune, vremea era in racire si ningea ingrijorator.
Cu trei zile inainte de plecare inca nu eram convinsi mai ales ca aveam o perioada extrem de stransa pentru acest tur. Ne propusesem 9, maxim 10 zile cu tot cu transportul auto dus-intors iar planul trebuia sa mearga ata pentru a ne incadra, orice inrautatire a vremii sau alt incident ne-ar periclita incheierea turului fiind nevoiti sa renuntam.
Vineri, 15 iulie 2016, prognoza se schimba brusc iar vremea se anunta frumoasa, cu sanse reduse de precipitatii asa ca hotararea este luata. Pregatim bagajul foarte atent mai ales ca ne vom baza pe cort, astfel evitand sa depindem de cabane/ refugii si sa castigam timp stand pe poteca cat mai mult. Cortul, sacul de dormit, geaca de iarna, haine de schimb, primus, 10 supe, 20 batoane, frontala si trusa de prim ajutor face ca rucsacul sa se invarta in jurul greutatii de 10 kg. Vom incerca sa luam pranzul la cabane sau realimentand din localitatile prin care vom trece.
Sambata, 16 iulie 2016, dupa miezul zilei parasim Brasovul cu destinatia Courmayeur. Distanta de 1900 km nu este foarte confortabila, luam o pauza de vreo 3 ore in Slovenia pentru a ajunge in jurul ore 13, duminica 17 iulie 2016, in cocheta statiune de la poalele Mont Blanc-ului.
In Courmayeur era foarte cald, nici urma de nori, gasim repede parcarea subterana din centru si pornim in cautarea unei harti/ghid al turului. La punctul de informare studiem prognoza si avem cel putin 4 zile fara precipitatii pentru ca apoi acestea urmand sa isi faca simtita prezenta. Urcam pe stradute spre o librarie indicata de doamna de la punctul de informare si cumparam o harta si un ghid.
Initial imi parea mult mai folositoare harta si parca imi parea rau ca am mai luat si ghidul dar pe parcurs am realizat ca este tocmai invers.
Si pentru ca ne era foame oprim sa mancam o portie de paste incercand sa ne ascundem de soarele arzator, tanjeam la zapada ce o zaream pe creste. Pastele au fost mai mult decat mediocre asa ca nu ne da motiv sa lungim prea mult vorba si suntem extrem de aproape de startul turului. Luam masina din parcarea subterana, traversam soseaua principala ce merge spre tunelul Mont Blanc printr-un pasaj subteran si iesim in micuta asezare Dolonne pentru a cauta parcarea de la centrul sportiv. O gasim usor si in curand ne vom lua la revedere de la masina.
Duminica, 17 iulie 2016, la 15:57 pornim sa incercam marea cu sarea. Este extrem de cald dar speram ca mai sus sa fie ceva mai racoare. Strabatem minunatele stradute minunandu-ne de casele din piatra si in curand iesim pe o faneata unde un indicator ne invita la dreapta prin padure sunt privirile plictisite ale unui taur care lenevea langa un mic izvor.
In padure atmosfera era sufocanta, poteca avea un glod impresionat, calcam usor sa nu ridicam praful iar panta crestea usor dar sigur. Nici nu stiam daca oboseala sau caldura ne dadea atat de furca. La ora aceea toti coborau noi fiind singurii care mai urcam. Dupa ce ajungem la Plan Checrouit, punctul terminus al telecabinei din Dolonne, poteca se mai domoleste si strabate mai mult pe curba de nivel bogatele fanete.
Prindem un drumeag care ne poarta pe la vreo 2-3 terase, inchise, in timp ce la statia de amplificare a telescaunului se anunta inchiderea acestuia. Dupa o ora si un sfert de la plecarea din Dolonne ajungem la cabana Maison Vieille si ramanem cu gura cascata la ceea ce se desfasoara in dreapta noastra. Ghetari, creste, ace, pereti cat vezi cu ochii.
Ne oprim la o bere admirand ceea ce ne inconjoara si ne intrebam daca vom reusi sa dam tarcoale acestui urias.
Plecam la 17:40 de la Maison Vieille si incepem sa ne facem planul unde vom campa la noapte. Ne gandim la zona lacului Checrouit sau a lacului Combal. Strabatem poteca cu gura cascata, impiedicandu-ne destul de des, suntem fascinati in continuare de ghetari si urmele acestora fiind la prima intalnire cu asemenea forme de relief.
Observam refugiul Monzino agatat undeva intre ghetarii Freney si Brouillard. Aproape ca Berrio Blanc cu ai sai 3252 de metrii situat in stanga potecii trece neobservat.
Nu la fel de neobservate pot fi si marmotele care se zbenguie dintr-o parte in alta a potecii, urmarindu-ne de dupa fiecare piatra. Depasim lacul Checrouit si coboram usor intr-o zona cu cateva parauri in caldarea de sub Col de Youla 2661m. Bateriile noastre dau semne de oboseala, analizam situatia si hotaram sa nu mai coboram pana la lacul Combal. Continuam vreo 20 de minute intr-un urcus mai serios pana in muchia ce coboara din Mont Favre 2967m iar in punctul cel mai inalt al poteci, intr-un ac de par, hotaram sa campam la marginea potecii. Avem parte de cel mai fain loc de campare de pana acum, cu o vedere splendita, era ora 19:45.
Ne holbam constant la tot ceea ce ne inconjoara in timp ce intindem cortul, facem o supa si ne bagam la somn cu usa cortului deschisa spre Mont Blanc si pintenul Aiquille Noire de Peuterey. Suntem in linie dreapta cu lumina de la refugiul Monzino de care ne desparte "doar" impresionanta vale creata de ghetarul Miage.
Incheiem prima zi, suntem in grafic si asteptam cu nerabdare rasaritul zilei urmatoare pentru a ne pune iarasi in miscare si a descoperii noi imagini memorabile oferite de acest tur.
Continuarea aici: http://visepepoteci.blogspot.ro/2016/12/tour-du-mont-blanc-ziua-2.html
=====
Utile:
Vignieta Ungaria pentru o luna: 75lei din benzinariile Mol
Vignieta Slovenia pentru o luna: 30 euro
Taxa autostrada Trieste - Milano: 29,80 euro
Taxa autostrada Milano - Courmayeur: 31.50 euro
Harta Pays du Mont-Blanc: 18 euro
Ghid Tour du Mont-Blanc, Grande Randonnee: 28 euro
Parcare centrala Courmayeur: 1.5euro/ora (prima ora gratuita)
Parcare complex sportiv Dolonne: fara taxa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu