Fagaras: Plaiul Lisei - Traznita -Cataveiu

Brasovean fiind poate ar trebui sa fi avut ca munte de suflet Piatra Mare, Craiul, Bucegiul, Postavarul, Ciucasul dar cu toate ca am avut diverse legaturi mai stranse cu o parte din ei sufletul meu a ramas la Fagaras. Fagarasul iti poate oferi totul important este doar sa stii cum sa primesti ceea ce ti se ofera. Pentru a te imprietenii cu el este nevoie de "rabdare si tutun" nu merge totul din prima si sigur nici dupa o suta de ture nu il cunosti pana la ultimul detaliu.

Intotdeauna mi-a placut sa ma pierd pe carari lungi, grele si istovitoare dar care la intorcere, dupa ce iti tragi putin sufletul, te fac sa iti dai seama ca ai ajuns in niste locuri minunate, cu oameni minunati si iti da puterea sa te gandesti deja la urmatoarea tura in Fagaras.

Aici am vazut ca o coborare din creasta nu dureaza doar o singura ora ca din Piatra Mare la Dambul Morii, aici am invatat sa fiu calculat cu greutatea rucsacului si imi amintesc si acum, cu zambet in coltul gurii, de cele vreo 4 beri si 2 litri de suc carate din Victoria pana pe Moldoveanu, aici am batut cate vreo 20 de km la intorcerea din ture injurand si promitand ca nu voi mai face asa ceva. Dar cel mai important lucru a fost ca aici am invatat sa renunt atunci cand integritatea noastra este pusa in pericol, am renuntat de cateva ori insa niciodata nu mi-a parut rau pentru ca stiu ca nu poti primi totul din prima si fara a te stradui mai deloc.

Ziua noastra nationala ne gaseste pe la Sambata iar la intorcere pornim pe drumul forestier spre Plaiul Lisei in cautarea catorva bucati de pastrav. "Pescuim" cativa de la pastravaria Poienita Lisei si pornim spre Lisa. Dupa vreo 700 m pe partea dreapta un indicator nou. Deja ideile si planurile incep sa zburde asa ca sambata pe 3 decembrie lasam masina la manastirea de la Sambata si pornim incalzirea pe cei 3,5 km de forestier spre Plaiul Lisei.

Bifurcatie Plaiul Lisei

Am plecat destul de tarziu asa ca doar pe la 11:30 suntem la indicator dar facand un calcul ne iese bine asa ca ii dam tot inainte. Pe drum deranjam pe cei care se ocupa cu "supravietuirea" din furtul de lemne, brazi si poate si ceva carnita de vanat dar noi ne facem ca avem alte treburi asa ca rasufla usurati.

Drumul forestier spre Seaca Lisei destul de bine intretinut ne scoate dupa vreo 45 de minute de la indicator intr-o zona de incarcare a bustenilor podita bine cu gheata groasa formata in ultimele zile destul de friguroase.

Aici gresim si tinem drumul inainte pierzand marcajul nu tocmai clar pentru cei care vin prima data. Si mergem inainte, scoatem harta, studiem si simtim ca ceva nu e prea bine dar incercam sa tinem orientarea conform hartii.

Ajungem la o trifurcatie de drumuri si nu prea stim pe unde sa o luam asa ca intram sub o mica cascada de gheata pentru a iesi intr-un drum situat mai sus sperand ca acolo ar fi marcajul. Nimic.Continuam inainte si dam de o alta bifurcatie. Hotaram sa tinem un drum de TAF care urca abrupt pe versantul vestic al Plaiului Smidei.

Si urcam din greu, ne minunam de ce au putut face utilajele din munte dar marcaj pe nicaieri insa o tinem in sus si cotim la fiecare intersectie spre stanga pentru a ne apropia de muchie. Trec deja 3-4 ore si noi tot in sus pe drumuri de TAF nevazand mai nimic in jur pentru a ne putea orienta.
Pe la ora 15 iesim intr-o defrisare de vreo 5-10 ani in care "drumurile noastre toate" se infunda. Mai avem maxim 2 ore de lumina si nu mi-as fi dorit sa ma prinda intunericul bajbaind pe aici. La Anca simteam o usoara dorinta de a incerca sa o tinem tot in sus prin padure in cautarea muchiei dar o saptamana mai tarziu urma sa aflam ce decizie foarte buna am luat.

Renuntam si pornim inapoi spre casa.

10 decembrie 2011

Ne intoarcem de aceasta daca mai de dimineata si observand data trecuta unde am pierdut marcajul suntem hotarati si ajungem pana la noul refugiu de sub Vf. Cataveiu. Acelasi drum forestier care trece parca mai usor si ajungem dupa o ora si jumatate de la Complex Sambata in punctul in care saptamana trecuta poteca marcata ne parasise fara voia noastra.

Nici nu incepem bine si iar ne invartim cateva minute pe cateva din sutele de drumuri, drumulete si drumeaguri ale calailor padurilor. Gasim drumul cel bun si incepem sa intersectam urmele ursilor care treceau dintr-o parte in alta de drum. In stanga si in dreapta zeci de brazi masacrati pentru varfurile lor ne mahnesc dar mergem mai departe.

U.R.S.S.

Zapada avea undeva la 7-10 cm fiind usor apoasa. Mergem pe drumul marcat lasand in stanga si in dreapta o gramada de padure taiata si batjocorita. In Poiana Smidei orientarea drumului se schimba spre sud  si urca cand mai lin cand mai abrupt pana ajunge intr-o mare zona defrisata de unde avem o frumoasa vedere asupra unei parti a Tarii Fagarasului. Aici multitudine de urme de urs, probabil se jucasera ravasind toata zapada pe o zona destul de mare. Anca vazand atatea urme exclama pe un ton pierdut: "cred ca am uitat calciul acasa!", dar imi canta cate ceva si mergem mai departe.

Pierdem iarasi drumul cel bun dar nu mai continuam iar de nebuni asa ca ne intorcem si pana la urma il nimerim. Iar padure adica mai mult copaci taiati si deja incepe sa apara o usoara plictiseala dar ce sa-i faci doar suntem in Fagaras.

Generatii

Deodata o caprioara ne incanta cu un salt superb taindu-ne calea. Cand vad asta imi tresalta inima stiind ca inca mai avem posibilitatea sa vedem asa ceva in libertate, mai putem vedea urme de mistret sau un loc in care a sezut un cerb, mai putem mangaiem o urma de urs lasata in noroi sau zapada. Ma bucura nespus sa stiu ca mai exista animale salbatice pe care la inceput le cunosteam doar din atlasul de zoologie.

Avem deja 5 ore si drumul asta forestier incepe sa ma enerveze putin. Zapada mai creste si nu mai este asa lipicioasa si cu gandul ca ar trebui sa iesim si noi la gol pleaca brusc din stanga noastra vreo 3-4 cocosi de munte. Nu am reusit decat sa ii vedem din spate. Superbi! Ne abatem noi putin dupa urmele lasate dar ne dam seama ca ne pierdem timpul ca ei nu au sigur chef de noi mai ales ca le-am tulburat linistea si treburile.

Vf.Traznita-2077m

Iesim intre jnepeni, zapada intre 20 si 30 de centimetrii usor viscolita. In dreapta identificam varfurile Trasnita (2077 m) si Cataveiu (2287 m ).

Vf. Cataveiu-2287m

Ajungem la cele doua rulote. O mizerie de nedescris asa ca nici macar nu ne atrage sa le studiem mai atent. In Apropiere un indicator ne indica 3 ore pana in Cheia Bandei si 10 minute pana la refugiul Traznita dar in sens invers! Acum e acum. Realizam ca timpul de jos era dat pentru refugiul ce il zarisem la iesirea in jnepenis si nicidecum la cel la care doream noi sa ajungem situat sub Cataveiu.

In continuare a trebuit sa imi pun intens spiritul de orientare la contributie neexistand nici un pilon printre jnepeni dar stiam ca trebuia sa iesim in Saua Traznita asa ca o i-au ca reper si tin  tot in urcare usoara in diagonala. Ma orientez dupa urmele unui sant al potecii si din loc in loc ma ajuta jnepenii taiati.

La 16:30 suntem in Saua Traznita de unde avem o imagine frumoasa spre Valea lui Mogos strajuita de varful cu acelasi nume, Vf. Urlea si Mosu. Inca nu era totul incarcat de alb dar, glumind, sunt multumit.

Valea lui Mogos

Inserarea se lasa usor dar sigur iar noi mai avem de taiat in diagonala un versant asa ca in ciuda oboselii nu prea ne lasam si orientandu-ne dupa o imaginara poteca urcam. Intunericul aproape ca pusese stapanire si ma gandeam ca daca am da gres aveam de petrecut o noapte nu prea interesanta inapoi.

In Saua Traznita

Pornesc din nou si zaresc la nici 20 de metrii in stanga ledurile de pe refugiu. O usurare si scap de ideea ca trebuie sa ne intoarcem pe intuneric pe unde am venit. Inauntru gasim zapada chiar daca usa era inchisa, multele neetanseitati vor pune probleme in iarna dar ne bucuram ca putem bea un ceai si manca o supa apoi ne intindem si incepem fainul somn cu pauze la un anumit interval iar somn si tot asa.

Spre miezul noptii incepe viscolul care se inteteste din ce in ce mai tare. Aud fulgii cu imi cad pe sac dar in sac e bine. Pe la 5 ma trezesc si studiez putin vremea. E de rau. Prognoza se schimbase in mai rau asa ca atentionarea de cu seara in care ii spuneam Ancai ca pana dimineata e mult si cine stie ce viscol prindem se adevereste.

Cand se lumineaza rafalele mai sa deschisa usa refugiului care nu este prevazuta cu nici un dispozitiv de inchidere/blocare nici pe exterior nici pe interior. Idea de a iesi in creasta si a merge spre Valea Sambetei era abandonata de mult acum ramanand in picioare doar de a vedea cum coboram.

Refugiul de sub Vf.Cataveiu

Bem un ceai, mai bem unul, mancam ceva si ne luam inima in dinti cu increderea ca vantul nu este inca asa de puternic sa ne puna la pamant ca in alte dati si pornim.

Rece

La rafale suntem obligati sa ne oprim sau sa mergem in pas adaugat cu spatele la vant. Suntem totusi norocosi ca vantul bate doar putin din lateral. In 45 de minute suntem in Saua Traznita de aici dupa cateva sute de metrii suntem printre jnepeni pe unde se mai zaresc din loc in loc urmele facute cu o zi inainte. Peste noapte a nins ceva asa ca sunt zone in care intram peste genunchi in zapada.

La Izvorul Jidanului  (langa rulote)

Ajungem la rulote unde desfacem o ciocolata si ne uitam in neantul alb. Pornim agale la vale pe acelasi lung drum forestier dar care odata cu inaintarea noastra isi arata noroiul in locul zapezii de ieri. Am inteles ca peste noapte jos a plouat destul de tare si numai asa imi explic cum a disparut aproape toata zapada.

Restul drumului devenit deja rutina dupa cele 5 parcurgeri in 11 zile calendaristice trece pana la urma, schimbam bocancii cu adidasii si pornim incarcati de energie pozitiva spre casa.


Si de data aceasta Fagarasul ne-a inteles, aratandu-ne din bogatiile si minunatiile lui dar ne-a facut si sa ne dorim sa revenim altadata sa vedem cum e continuarea traseului de la refugiu in creasta. Dar asta probabil la anu' sau...cine stie...oricum...te iubesc, Fagarasule!

Doru