Tour du Mont Blanc 2016 - Ziua 3

19 iulie 2016

Cele treisprezece ore din ziua anterioara le resimtim din plin cand ne trezim. Este o dimineata racoroasa si foarte umeda. Dupa ce luam micul dejun, in jurul orei 7:30 parasim campingul pe poteca ce merge in paralel cu soseaua spre centrul oraselului Contamines. Incepea cea mai interesanta, lunga si calduroasa zi a TMB-ului nostru.

In nici jumatate de ora ne minunam printre tarabele comerciantilor care isi expuneau marfa, in zi de targ, in centrul oraselului. Oprim la o patiserie unde incercam mai multe sortimente locale, gustoase, asa ca luam si la pachet. Traseul nostru urmeaza stradutele inguste si intortocheate dar pitoresti prin micutele asezari La Chapelle, Tresse, La Gruvaz si La Villette.

La o raspantie de drumuri in La Villette intalnim o fantana la care ne racorim. Este doar ora 10 dar soarele este foarte puternic si incepem sa ne bucuram de fiecare portiune cu umbra. Cotim la dreapta si intram pe un drum forestier foarte bine intretinut care devine din ce in ce mai abrupt. Punctul culminant il atinge inainte de a iesi in Le Champel unde aveam impresia ca o sa cadem pe spate. Cei 200m diferenta de nivel urcati in nici un kilometru ne-au solicitat serios.

In Le Champel intalnim primele grupulete ce urcau dinspre Bionnay/St.Gervais. Admiram micutele dar cochetele constructii si intram la umbra pe un drum spre Bionnassay. Dupa 30 de minute parasim drumul spre stanga pe o poteca abrupta ce coboara in serpentine stranse pana la torentul format din ghetarul Bionnassay. Il traversam pe o punte unde simtim suflul puternic al apei.

In Bionnassay luam o pauza de 10 minute langa o ciusmea si pornim pe drumul abrupt spre Col de Voza. Un nene isi cosea faneata fix sub zapezile sclipitoare de pe Mont Blanc. Caldura a devenit si mai insuportabila odata cu sfarsitul asfaltului si aparitia prafului ce se ridica la fiecare pas.

Urcam cu pasi mici dar constant, eliminam o cantitate insemnata de apa in urma efortului iar la miezul zilei suntem in Col de Voza unde este si statia tramvaiului Mont Blanc.

Nu zabovim prea mult in atmosfera incinsa si pornim in una dintre cele mai urate coborari. Continuarea spre Les Houches se face pe o partie de schi folosita vara ca drum pentru masinile de teren. Dupa aproximativ doua ore crunte ajungem in Les Houches si suntem in cautarea unui local pentru a lua o masa serioasa.

Oferta nu era foarte bogata, multe localuri fiind inchise, dar gasim aproape de iesirea din orasel spre gara o terasa unde parea a fi ceva miscare. Hamburgeri cu portii duble de cartofi si cola ne reda energia si suntem pregatiti pentru un urcus de peste 1500m pana la 2525m cat are varful Brevent.

La ora 15 pornim hotarati dar in scurt timp elanul ne este taiat de caldura insuportabila ce se instalase pana si in padure. Ne simteam ca intr-o adevarata sauna. Ne tragem putin sufletul la statuia lui Christ-Roi de unde avem o panorama superba apoi ne vedem de urcusul nostru.

Speram sa gasim ceva de baut la una din portile de intrare intr-un parc cu animale dar din pacate poteca noastra ocoleste acest parc si ramanem doar cu gandul. Cei 3 litri de apa se consuma mai repede ca niciodata si suntem usor ingrijorati.

Inainte de a parasi padurea intalnim un firicel de apa, nu foarte curat, de unde ne refacem proviziile. Dam coltul si admiram Chamonix-ul, intram la umbra unde parca reusim sa ne fixam mai usor ritmul si sa ne apropiem de refugiul Bel Lachat.

Ajungem la ora 19 la refugiu exact cand se pregatea cina dar reusim sa cumparm cate un cola pe care il savuram pe terasa suspendata asupra Chamonix-ului. Probabil refugiul cu cea mai impresionanta panorama unde am reveni cu mare placere oricand.

Pentru noi ziua nu se incheie aici si pornim pe poteca foarte bine conturata spre Brevent. Soarele nu mai este atat de puternic si avem spor, cascam gura la crestele inzapezite si la 20:30 ajungem pe varf.

Din informatiile pe care le aveam stiam ca este foarte aglomerat dar cum telecabina isi terminase programul de 3-4 ore noi eram singurii pe acolo. Lasam rucsacii in poteca de sub varf si ne bucuram de cei 100m fara povara din spate. Parca nu am mai fi plecat dar trebuia totusi sa ajungem in col du Brevent pentru a pune cortul.

Coborarea la apus a fost foarte spectaculoasa, era cumplit de liniste, vantul nu adia deloc iar peretii de piatra aveau diferite nuante de rosu sub ultimele raze ale soarelui, pietrele erau inca calde.

Inainte de col du Brevent intalnim parca o alta lume, numai piatra si zapada, ne dam seama ca nu vom putea campa si ne reorientam spre Planpraz, o zona lina situata la vreo 2000m alt. Zona col du Brevent ne duce cu gandul la zona lacului Caltun din Fagaras.

Din col du Brevent avem de coborat 40 de minute pana la Planpraz asa ca nu mai stam pe ganduri si pornim pe poteca ce coboara destul de abrupt la inceput. Noaptea castiga teren si trebuie sa fim foarte prudenti la pietrele ce erau declansate din amonte de ibexii care se plimbau nestingheriti pe langa noi, parca eram cu oile la pascut.

La 22 reusim sa ajungem in zona denumita Planpraz si gasim un loc perfect la adapostul unei viitoare instalatii pe cablu care acum era stivuita frumos. In timp ce faceam obisnuita supa, de dupa creste apare impunatoare si impresionanta Luna. O admiram prea putin pentru cat este de spectaculoasa dar suntem franti si ne dorim sa ajungem cat mai repede in sacul de dormit.

A fost o zi lunga cu vreo 2200m diferenta de nivel si o coborare solicitanta si neplacuta dar a fost poate cea mai frumoasa zi!


Continuarea aici: http://visepepoteci.blogspot.ro/2017/01/tour-du-mont-blanc-2016-ziua-4.html

Tour du Mont Blanc 2016 - Ziua 2

18 iulie 2016

Noaptea trece repede, ne odihnim surprinzator de bine si ne trezim pe la ora 6. Soarele isi arunca primele raze spre creste in timp ce ne strangem cortul si rontaim cate un baton. Ne punem in miscare putin inaintea orei 7 cu o coborare spre lacul Combal. 

Pentru inceput poteca este putin mai inclinata pana in firul vai unde intalnim un puternic parau. Zona, L'Arp-Vieille este extrem de pitoreasca, poteca se domoleste si devine o placere strabaterea acesteia. In mai putin de o ora poteca intersecteaza drumul din Val Veny ce vine din Courmayeur si continua pana la refugiul Elisabeta.

Lacul Combal este partial colmatat dar in acest moment matinal al zilei crestele se oglindesc spectaculos in apele acestuia. Vegetatia pare ca il cucereste usor dar sigur.

Ne continuam traseul spre refugiul Elisabeta la inceput pe drumul aproape plat pentru ca pe ultima portiune sa urmam serpentinele acestuia. De la refugiu pleaca o multime de grupuri, toate in sensul opus sensului nostru de mers. In zona refugiului ne refacem provizile de apa si ne pregatim pentru o ultima urcare care ne va scoate in Col de la Seigne, granita dintre Franta si Italia.

Castigam usor altitudine, traversam un podet si cateva limbi de zapada pentru a ajunge la Casermetta, un frumos si interesant muzeu. Cladirea este foarte ingrijita in trecut fiind un adapost al granicerilor. Intram pentru cateva minute si incercam sa cautam pe macheta zonei unde ne situam, suntem ajutati de baiatul de serviciu si ne facem o idee si mai clara asupra distantelor ce le vom aveam de parcurs.

De la Casermetta in vreo 30 de minute suntem in Col de la Seigne unde incep sa ajunga rand pe rand drumeti din partea franceza. Zabovim la un baton, cateva poze, schimbam limba de adresare a salutului si pornim in coborare spre Franta.

Ora 10. Soarele este deja foarte puternic anuntand o zi extrem de torida. Strabatem aceleasi minunate poieni ca si in partea italiana si avem o singura dilema. Nu suntem convinsi daca sa urmam o varianta a TMB-ului prin Col des Fours sau sa continuam pe traseul clasic.

Ajungem la constructiile din zona Ville des Glaciers si ne hotaram sa coboram pana in Les Chapieux unde ne gandim ca am putea lua si pauza de masa. Din neatentie am pornit pe drum in loc sa urmam poteca de pe malul stang al apei.

La 12:45 intram in cocheta asezare sezoniera unde se gasesc 2-3 restaurante. Exista si un mic magazin cu produse locale care ne convinge sa le încercam. Optam pentru picnic in defavoarea unei terase. Urcam cativa zeci de metri pe poteca si ne oprim in iarba la umbra pentru pauza de pranz. Admiram micuta asezare si lenevim aproape o ora.

Urmeaza o urcare cu o diferenta de nivel de aproximativ 900m pana in Col de la Croix du Bonhomme - 2479m. Poteca urca sustinut, caldura devine aproape insuportabila, adoptam un ritm lejer dar constant si castigam altitudine. In zona intalnim si o turma de oi care se imbulzeau si ele in cautarea umbrei.

Pe la jumatatea urcarii ne racorim in apa rece a paraului ce il traversam si luam in piept o portiune abrupta care se domoleste in cele din urma in apropierea refugiului Bonhomme.

Stam la coada sa traversam cateva limbi de zapada unde este destul de aglomerat datorita unui grup mare de asiatici care sunt mult prea precauti iar la 16:30 suntem langa refugiu. Ne dam seama ca mai avem suficient timp sa coboram pana spre localitatea Contamines in cautarea unui camping si renuntam sa mai campam in Col du Bonhomme asa cum planuisem.

Intersectam traseul ce venea din Col des Fours pentru a incepe sa coboram spre Col du Bonhomme. Poteca necesita prudenta sporita fiind un amestec de lespezi de diverse dimensiuni si unele portiuni cu zapada. In 30 de minute ajungem in sa, ne pozam si pornim spre dusul mult asteptat.

Dupa o coborare ce la inceput este mai abrupta dupa o ora si jumatate ajungem la cabana La Balme de unde poteca se transforma in drum forestier. Drumul devine plictisitor si suntem nerabdatori sa ajungem in camping. Inainte de Notre Dame de la Gorge drumul trece peste un spectaculos canion sapat de apa in roca, prilej bun de o mica pauza inainte de o ultima portiune pe ziua de astazi.

La ora 20 suntem in fata bisericii Notre Dame de la Gorge si continuam pe o alee. Ca totul sa fie perfect trecem fara sa ne dam seama de campingul Le Pontet si suntem nevoiti sa ne intoarcem aproape un kilometru.

Speram sa mai gasim ceva de mancare dar singura optiune era niste cipsuri si o conserva de fasole cu parizer. Suplimentam cu o binevenita supa si suntem pregatiti pentru inca o noapte la poalele Mont Blanc-ului.

Continuarea aici: http://visepepoteci.blogspot.ro/2016/12/tour-du-mont-blanc-2016-ziua-3.html

=====
Utile:
Camping Le Pontet Contamines: http://www.campinglepontet.fr/

Tour du Mont Blanc 2016 - Inceputul

Timpul parca nu mai are rabdare cu noi si zboara din ce in ce mai repede. Concediul se apropie amenintator si inca nu suntem hotarati unde petrecem prima saptamana a concediului, cea dedicata muntelui.

Incolteste ideea TMB-ului foarte rapid, incepem sa cautam informatii. Citim relatarile domnului Mititeanu si ale Alexandrei, printam unele informatii si intram in ultima saptamana inainte de plecare. Nu aveam toate temele facute asa cum mi-as fi dorit iar pe langa asta vestile meteo nu sunt tocmai bune, vremea era in racire si ningea ingrijorator.

Cu trei zile inainte de plecare inca nu eram convinsi mai ales ca aveam o perioada extrem de stransa pentru acest tur. Ne propusesem 9, maxim 10 zile cu tot cu transportul auto  dus-intors iar planul trebuia sa mearga ata pentru a ne incadra, orice inrautatire a vremii sau alt incident ne-ar periclita incheierea turului fiind nevoiti sa renuntam.

Vineri, 15 iulie 2016, prognoza se schimba brusc iar vremea se anunta frumoasa, cu sanse reduse de precipitatii asa ca hotararea este luata. Pregatim bagajul foarte atent mai ales ca ne vom baza pe cort, astfel evitand sa depindem de cabane/ refugii si sa castigam timp stand pe poteca cat mai mult. Cortul, sacul de dormit, geaca de iarna, haine de schimb, primus, 10 supe, 20 batoane, frontala si trusa de prim ajutor face ca rucsacul sa se invarta in jurul greutatii de 10 kg. Vom incerca sa luam pranzul la cabane sau realimentand din localitatile prin care vom trece.

Sambata, 16 iulie 2016, dupa miezul zilei parasim Brasovul cu destinatia Courmayeur. Distanta de 1900 km nu este foarte confortabila, luam o pauza de vreo 3 ore in Slovenia pentru a ajunge in jurul ore 13, duminica 17 iulie 2016, in cocheta statiune de la poalele Mont Blanc-ului.

In Courmayeur era foarte cald, nici urma de nori, gasim repede parcarea subterana din centru si pornim in cautarea unei harti/ghid al turului. La punctul de informare studiem prognoza si avem cel putin 4 zile fara precipitatii pentru ca apoi acestea urmand sa isi faca simtita prezenta. Urcam pe stradute spre o librarie indicata de doamna de la punctul de informare si cumparam o harta si un ghid.
Initial imi parea mult mai folositoare harta si parca imi parea rau ca am mai luat si ghidul dar pe parcurs am realizat ca este tocmai invers.

Si pentru ca ne era foame oprim sa mancam o portie de paste incercand sa ne ascundem de soarele arzator, tanjeam la zapada ce o zaream pe creste. Pastele au fost mai mult decat mediocre asa ca nu ne da motiv sa lungim prea mult vorba si suntem extrem de aproape de startul turului. Luam masina din parcarea subterana, traversam soseaua principala ce merge spre tunelul Mont Blanc printr-un pasaj subteran si iesim in micuta asezare Dolonne pentru a cauta parcarea de la centrul sportiv. O gasim usor si in curand ne vom lua la revedere de la masina.

Duminica, 17 iulie 2016, la 15:57 pornim sa incercam marea cu sarea. Este extrem de cald dar speram ca mai sus sa fie ceva mai racoare. Strabatem minunatele stradute minunandu-ne de casele din piatra si in curand iesim pe o faneata unde un indicator ne invita la dreapta prin padure sunt privirile plictisite ale unui taur care lenevea langa un mic izvor.

In padure atmosfera era sufocanta, poteca avea un glod impresionat, calcam usor sa nu ridicam praful iar panta crestea usor dar sigur. Nici nu stiam daca oboseala sau caldura ne dadea atat de furca. La ora aceea toti coborau noi fiind singurii care mai urcam. Dupa ce ajungem la Plan Checrouit, punctul terminus al telecabinei din Dolonne, poteca se mai domoleste si strabate mai mult pe curba de nivel bogatele fanete.

Prindem un drumeag care ne poarta pe la vreo 2-3 terase, inchise, in timp ce la statia de amplificare a telescaunului se anunta inchiderea acestuia. Dupa o ora si un sfert de la plecarea din Dolonne ajungem la cabana Maison Vieille si ramanem cu gura cascata la ceea ce se desfasoara in dreapta noastra. Ghetari, creste, ace, pereti cat vezi cu ochii.

Ne oprim la o bere admirand ceea ce ne inconjoara si ne intrebam daca vom reusi sa dam tarcoale acestui urias.

Plecam la 17:40 de la Maison Vieille si incepem sa ne facem planul unde vom campa la noapte. Ne gandim la zona lacului Checrouit sau a lacului Combal. Strabatem poteca cu gura cascata, impiedicandu-ne destul de des, suntem fascinati in continuare de ghetari si urmele acestora fiind la prima intalnire cu asemenea forme de relief.

Observam refugiul Monzino agatat undeva intre ghetarii Freney si Brouillard. Aproape ca Berrio Blanc cu ai sai 3252 de metrii situat in stanga potecii trece neobservat.

Nu la fel de neobservate pot fi si marmotele care se zbenguie dintr-o parte in alta a potecii, urmarindu-ne de dupa fiecare piatra. Depasim lacul Checrouit si coboram usor intr-o zona cu cateva parauri in caldarea de sub Col de Youla 2661m. Bateriile noastre dau semne de oboseala, analizam situatia si hotaram sa nu mai coboram pana la lacul Combal. Continuam vreo 20 de minute intr-un urcus mai serios pana in muchia ce coboara din Mont Favre 2967m iar in punctul cel mai inalt al poteci, intr-un ac de par, hotaram sa campam la marginea potecii. Avem parte de cel mai fain loc de campare de pana acum, cu o vedere splendita, era ora 19:45.

Ne holbam constant la tot ceea ce ne inconjoara in timp ce intindem cortul, facem o supa si ne bagam la somn cu usa cortului deschisa spre Mont Blanc si pintenul Aiquille Noire de Peuterey. Suntem in linie dreapta cu lumina de la refugiul Monzino de care ne desparte "doar" impresionanta vale creata de ghetarul Miage.

Incheiem prima zi, suntem in grafic si asteptam cu nerabdare rasaritul zilei urmatoare pentru a ne pune iarasi in miscare si a descoperii noi imagini memorabile oferite de acest tur.

Continuarea aici: http://visepepoteci.blogspot.ro/2016/12/tour-du-mont-blanc-ziua-2.html

=====
Utile:
Vignieta Ungaria pentru o luna: 75lei din benzinariile Mol
Vignieta Slovenia pentru o luna: 30 euro
Taxa autostrada Trieste - Milano: 29,80 euro
Taxa autostrada Milano - Courmayeur: 31.50 euro
Harta Pays du Mont-Blanc: 18 euro
Ghid Tour du Mont-Blanc, Grande Randonnee: 28 euro
Parcare centrala Courmayeur: 1.5euro/ora (prima ora gratuita)
Parcare complex sportiv Dolonne: fara taxa